Balena albastra

Balena albastră sau balena uriaşă (Balaenoptera musculus) este cel mai mare mamifer care a trăit vreodată. Este cu atât mai surprinzător cu cât din multitudinea speciilor oferite hrană de ocean, aceasta se hrăneşte cu cele mai mici plante (fitoplancton) şi cele mai mici organisme vii (zooplancton) hrană ce se numeşte plancton.

Chiar dacă vânează în apele adânci, balena este obligată să iasă la suprafaţă pentru a lua aer. Aerul expirat îl elimină cu presiune, ce determină apariţia unor jeturi de chiar şase metri înălţime.

Mod de viaţă

Conceptul evoluţionist afirmă că, asemeni celorlalte mamifere terestre, balena albastră provine şi ea din mamifere aeriene (fapt dovedit ştiinţific). Cu milioane de ani în urmă, probabil, hrana abundentă a ademenit-o în apa, drept urmare constituţia i s-ar fi modificat rapid.

Deşi practic s-ar putea mişca liberă oriunde în mare, aria sa de răspândire este redusă la numai anumite regiuni. Aceasta se datorează faptului că sunt puţine locuri în mările lumii unde are suficient plancton la dispoziţie. Formarea anuală a gheţii obligă balenele albastre să migreze în apele tropicale, calde, dar unde din cauza hranei insuficiente sunt nevoite să sufere de foame

Reproducere

Balenele albastre trăiesc în relaţii strânse, frecvent putând fi văzute grupuri a câte două-patru exemplare. În timpul vânătorii sau reproducerii se formează şi grupuri mai mari.

Împerecherea are loc în apele tropicale aici născându-se şi puii. Deoarece au un strat termoizolant de grăsime, subţire, nici nu ar putea rezista în apele mai reci. La naştere au aproximativ şapte metri în lungime şi o greutate de două-trei tone. Fiind un mamifer marin, alăptarea micii balene are loc tot în apă. Puiul suge mai mult de 600 de litri zilnic, până la vârsta de două luni şi lungimea de 15 metri.

Mod de hrănire şi vânătoare

În zona Antarcticii balenele consumă exclusiv raci plutitori şi krilli antarctici. La studierea stomacului unei balene s-au găsit 450 de kg de krilli. În apele Polului Nord se hrăneşte cu trei specii de raci.

În apele îngheţate oxigenul şi dioxidul de carbon, sunt în cantiţăţi mai mari decât în apele tropicale, astfel lumea vie este mai bogată în aceste ape.

Contrar dimensiunilor sale, balena înoată repede, putând atinge chiar viteza de 10-15 noduri. Hrana şi-o procură în special la scufundare. Poate petrece chiar două ore la adâncimea de 500 de metri. În timpul ieşirii la suprafaţă îşi croieşte drum prin norul de plancton, înghiţind mari cantităţi de apă.

Îşi închide gura pe jumătate, în timp ce pompează apă prin fanoane, captând astfel o cantitate mare de plancton nutritiv.

Relaţiile cu omul

Datorită dimensiunilor, balena albastră a devenit principala pradă în timpul înfloririi vânătorii de balene. După ucidere, corpul lor era transformat în grăsime folosită în industria alimentară, iar fanoanele erau folosite pe post de oase de peşte.

În 1930-1931 au fost ucise 300.000 de balene albastre. De atunci, efectivul se reface treptat, cu toate aceastea, astăzi trăiesc numai 2.000 de balene albastre.Acum încearcăm sa protejam balena albastra şi celelalte balene şi reuşesc.

Lucruri inedite

Cel mai mare mascul descris vreodată a avut 31 de metri lungime. Conform măsurăturilor bine documentate precis, cea mai grea balenă a avut 178.000 de kilograme greutate.

În rândul marinarilor englezi, balena albastră era cunoscută sub denumirea de balenă cu sulf, deoarece în apele nordice era acoperită de un strat subţire de vegetaţie oceanică ce îi camufla culoarea.

Oasele de balenă (oasele de peşte) erau folosite în trecut, printre altele, şi pe post de ace de păr, de către femei, în realitate erau fanoane.

Sistemul de filtrare al hranei

În locul dinţilor, balena prezintă plăci cornoase, numite fanoane, ce constituie un sistem de filtrare a hranei. Prin această sită uriaşă, la fiecare înghiţitură, poate să capteze planctonul chiar şi din cinci tone de apă.

Balena albastră are aproximativ 320 de plăci cărnoase(fanoane)a câte 100 cm, lungime şi 55 cm lăţime. Fiecare fanon se termină printr-o mustaţă cu ajutorul căreia este reţinută şi cea mai mică pradă. După ce a expulzat apa din gură, balena îşi linge prada cu limba cărnoasă.

Tigrul siberian (Panthera tigris altaica) este o specie rară de tigru, cunoscut, de asemenea, şi sub numele de tigrul amur, tigrul coreean, tigrul nord chinezesc sau tigrul manciurian. Cu toate ca in trecut popula Asia centrala si vestica si estul Rusiei acum are un teritoriu de raspandire limitat: regiunea Amur-Ussuri in estul Siberiei unde acum este protejat.Este cel mai mare dintre cele opt subspecii de tigru si cea mai mare felina in viata.Studiul genetic din 2009 a aratat ca tigri siberieni sunt aproape identici cu Tigrul Caspian ,acum o populatie disparuta din vest despre care se credea ca sunt o subspecie distincta. Femelele nasc 2-4 pui, după o perioadă de gestaţie de 104 zile Tigrii sunt vânători solitari. Puii stau cu mama lor cel mult doi ani, apoi pornesc să îşi ia în stăpânire un teritoriu propriu. Masculii se îndepărtează de locul unde s-au născut, însă femelele rămân adesea aproape de teritoriul mamei. Se hrănesc cu căprioare, porci sălbatici şi bivoli. Tigrul este o specie în pericol de dispariţie. Tigrul siberian şi tigrul chinezesc sunt specii extrem de periclitate, aduse aproape în pragul dispariţiei. Uşor de recunoscut după blana lor vărgată, cei mai mulţi tigri trăiesc în păduri sau în zone cu multă iarbă. Sunt înotători puternici şi adesea se scaldă în lacuri sau râuri. Până în ultimele decenii au existat opt subspecii distincte de tigru. La ora actuală au mai rămas însă numai cinci, dintre care tigrul de China se confruntă cu pericolul iminent al dispariţiei.

Blana

Blana Tigrului Siberian este moderat de groasa ,aspra si rara in comparatie cu cea a altor feline care traiesc in Fosta Uniune Sovietica.In comparatie cu populatiile vestice acum distruse,haina de iarna si cea de vara a Tigrului Siberian sunt de un contrast puternic fata de alte subspecii.In general blana populatiilor vestice este mai deschisa la culoare si mai uniforma decat cea a populatiilor estice.Blana de vara este aspra in timp ce blana de iarna este mai densa,mai lunga,mai moale si mai matasoasa.Blana de iarna pare adesea destul de neingrijita pe trunchi, si este semnificativ mai lunga pe cap ,aproape acoperind urechile.Mustile si blana de pe occiput si partea superioara a gatului sunt de asemenea foarte lungi.Haina de iarna a tigrului are o culoare de fond mai putin luminoasa si ruginita comparativ cu haina de vara.Datorita lungimii blanii de iarna dungile apar mai largi cu un contur mai putin definit.Blana de vara are pe spate o lungime de 15-17 mm,30-50 mm in partea de sus a gatului,25-35 mm pe abdomen,14-16 mm pe coada.Blana de iarna are pe spate 40-50 mm,70-110 mm in partea de sus a gatului,70-95 mm pe gat,60-100 mm pe piept si 65-105 mmpe abdomen.Mustatile au 90-115 mm.

Iepurele salbatic european

Denumirea stiintifica:
Oryctalogus cuniculus

Raspandire:
Pe intreg globul

Iepurele salbatic europeantraieste astazi in cea mai mare parte a Europei, in America de Sud, Australia, Noua Zeelanda, dar si in cateva din insulele Atlanticului, Pacificului si in cele ale Oceanului Indian.

Aceasta raspandire globala se datoreaza omului. Pentru inceput iepurele se gasea pe mesele imbelsugate sau ca simplu obiect de vanatoare, dar si ca rezerva de hrana pentru marinarii care acostau pe insule pustii. In zilele noastre a ajuns sa reprezinte un migrator, care se inmulteste tot mai mult si de care nu mai poti scapa. Aceste fiinte firave erau tinute in captivitate inca din timpul Imperiului Roman. Au aparut in Franta de la inceputul secolului XI, in Anglia in secolul XII, iar in Germania intre secolele XVI - XVII. Primii locuitori din Australia ( sec. XVIII ) au adus cu ei 24 iepuri si pe acest teritoriu. Atunci a avut loc pe continent o raspandire catastrofala a acestei specii. La mijlocul secolului XIX au ajuns si in noua Zeelanda, iar ulterior pana pe insulele de la marginea Antarcticii.

Iepurele salbatic este cunoscut de toata lumea, desi de cele mai multe ori este confundat cu ruda lui apropiata iepurele de camp. Cu toate acestea exista diferente foarte clare intre cele doua specii.

Traieste in zone nisipoase, pe dealuri unde cresc tufe dense si lemnoase. Micuta vietate este sensibila la fenomenele naturale extreme: ploi si furtuni, frig si vant puternic. Foarte rar acestia se intalnesc in regiuni cu umiditate crescuta. Coloniile de iepuri s-au adaptat foarte repede in zonele populate de oameni, ele fiind prezente chiar si in marile orase: in parcuri si in cimitire.

Mod de viata

Spre deosebire de iepurele de camp, cel salbatic traieste in comunitate si isi sapa adaposturi foarte ramificate si intinse in pamant. Foarte rar isi alege si alte adaposturi cum ar fi gramezile de lemne uscate, tufele sau scorburile naturale. Marile colonii sunt alcatuite din sute de iepuri salbatici. Acestia nu se deplaseaza mai mult de 1 km pe zi, iar zonele prin care trec sunt marcate cu urina.

Reproducerea

In Europa Centrala reproducerea se desfasoara intre luna februarie si luna iulie. Dupa imperechere perioada de gestatie este de 30 zile. Imediat dupa fatare, femela poate sa ramana din nou gestanta. Aceasta poate sa se reproduca si de 6 - 7 ori pe an si de fiecare data poate sa aiba 4 - 6 pui. De obicei sunt adusi pe lume intr-un adapost bine captusit cu fan si cu blana pe care iepurii maturi o pierd periodic. Puii sunt goi, orbi, surzi si cantaresc 40 - 45 g. Puii sunt lasati la caldura de catre mama, care se intoarce la ei de doua ori pe zi pentru a-i hrani. Dupa 8 zile incepe sa le creasca blanita, iar in a zecea zi li se deschid ochii.

In captivitate, iepurasii traiesc aproximativ 10 ani. Media de viata a acelora care traiesc in mijlocul naturii este mult mai mica. Unii nu supravietuiesc nici macar un an. Dusmanii sprintenelor patrupede sunt vulpile, dihorii, vulturii sau ulii, dar si bufnita. De asemenea, acestea sunt urmarite si de nevastuici, ciori sau caini. Totusi, cel mai aprig dusman, acest lucru fiind valabil pentru orice animal, este omul.

Hrana

Iepurele salbatic este cunoscut drept un ierbivor, cu toate ca, atunci cand traieste in captivitate este hranit si cu carne. Mancarea de baza ramane totusi verdeata: diferite ierburi, trifoi, dar si cereale.

Iepurele salbatic devine daunator mai ales in timpul iernii, cand roade scoarta coniferelor, astfel provocand uscarea acestora.

Porcusori guineea

Intretinerea porcusorilor de Guineea

Spatiul special amenajat pentru cresterea a doi porcusori este o cusca. Aceasta ar trebui sa aibe o marime minima de 1,00 m x 0,50 m. Totusi, cu cat este mai mare, cu atat este mai bine.

Cel mai bun recipient pentru apa este sticla, aceasta fiind mult mai igienica si nu se varsa atat de usor precum bolurile, iar pentru mancare sunt indicate recipientele grele, care nu pot fi doborate usor. O casuta mica, unde sa se poata retraga micuta rozatoare, dar si rumegusul de calitate, care are rolul de sugativa in cazul urinarii, reprezinta adapostul si lucul de joaca ideal pentru noul membru al familiei.

Multi iubitori de animale si in acelasi timp pasionati de construirea diferitelor casute sau jucarii din lemn pentru prietenii cuvantatori, trebuie sa aiba grija sa nu lacuiasca materialele, deaoarece exista pericolul ca micii porcusori sa se otraveasca.

Este posibila si constructia unui “adapost” exterior. Acesta trebuie prevazut neaparat cu o aparatoare impotriva soarelui puternic, avand in vedere faptul ca porcusorii de Guineea sunt extrem de sensibili la temperaturile ridicate. In timpul iernii, casuta trebuie sa fie “tapitata” cu mult fan in interior si cu pacura sau carton in exterior.

Hrana porcusorului de Guineea

In comert se gaseste hrana amestecata cu vitamina C. Acest lucru este deosebit de important in alimentatia porcusorilor, deoarece organismul acestora nu produce necesarul de vitamina C. In niciun caz, acestia nu trebuie hraniti cu alimente pentru iepuri, acest lucru ducand la subnutritie.

In cazul in care nu sunteti siguri de cantitatea de vitamina C din hrana, puteti adauga si in apa sau puteti cumpara acest amestec din magazinele de specialitate.

Fanul proaspat si de calitate este foarte important pentru porcusorii de Guineea si trebuie sa le stea permanent la dispozitie. Fructele si legumele au un loc fruntas in lista de meniu: mere ( fara samburi si coaja acestora ), morcovi, castraveti, ardei, salata in cantitati mici, rosii, porumb, banane, urzici, varza, iarba. Mancarea proaspata trebuie sa fie la temperatura camerei. Painea tare, dar fara mucegai, este indicata pentru ascutirea dintilor.

Dulciurile nu sunt indicate, pentru ca acestea contin mult zahar si aromanti daunatori pentru dinti, dar si pentru intregul organism.

Sunt porcusorii de Guineea animale ideale de casa pentru copii?

Porcusorii de Guineea sunt fiinte, care au nevoile lor. Copiii nu le pot recunoaste sau nu stiu sa le respecte. Un copil nu realizeaza marea responsabilitate pe care o are fata de un animal de casa si de cele mai multe ori sunt coplesiti de sarcinile pe care le au in cresterea micilor vietati.

Copiii trebuie sa contribuie la ingrijirea noului prieten, ii pot ajuta pe parinti la curatarea custii sau in hranirea acestuia. Observarea comportamentului, constatarea bolilor, ingrijirea, igiena presupun responsabilitati mari pe care doar un adult si le poate asuma.

Porcusorii de Guineea nu trebuie cumparati, doar pentru ca cel micut si-l doreste atat de mult. Cel putin unul dintre parinti trebuie sa fie un iubitor de animale si sa-si dea tot interesul pentru cresterea acestora. In acest caz, trebuie avute in vedere in primul rand interesul animalului si nu pe cel al omului!

Comportament

Cel mai ciudat comportament si cel care iese cel mai tare in evidenta este atunci cand porcusorii isi manaca blanita. Stiintific, acest lucru nu a fost elucidat inca, nu se stie cauza exacta, dar exista mai multe presupuneri:
- lipsa fanului ( cu toate ca si atunci cand in cusca este mult fan porcusorul nu renunta la acest obicei )
- subnutritie
- comportament dominant ( se intampla in cazul in care porcusorul care se impune ii mananca blanita celuilalt )
- factori psihici ( stress, plictiseala )

In cazul in care acest lucru se intampla frecvent, iubitorii acestor animale trebuie sa fie atenti ca porcusorii sa aiba suficiente ocupatii ( jucarii, trasee, lemne de ros, etc ).

Date despre porcusorii de Guineea

Cat de mult creste un porcusor? Cat cantaresc puii? Care este durata de viata sau temperatura corpului?

Provenienta: America de Sud
Durata maxima de viata: 15 ani
Durata medie de viata: 6 pana la 8 ani
Lungimea corpului: 20 - 35 cm
Greutate: Femela 800 g pana la 1200 g; Mascul 900 g pana la 1400 g
Masa creierului: 4,5 g
Numarul nou nascutilor: 1 pana la 7; de obicei 2 pana la 4
Temperatura normala a corpului: 37,5 °C pana la 39,8°C

Stiaţi că...?

Cel mai inalt animal este girafa? Cu gatul ei lung, ea masoara mai mult de 5 m inaltime.
In fiecare zi, un elefant trebuie sa manance mai mult de 200 de kg de hrana si sa bea 200 l de apa?
Dintre toate mamiferele, lenesul este cel mai lent? El poate sta zile in sir nemiscat, agatat cu capul in jos pe ramurile arborilor din padurileAmericii de Sud. El nu se deplaseaza cu mai mult de 1km/ora.
Pasarea colibri este cea mai mica pasare si singura care poate zbura si inapoi?
Cea mai mare soparla din lume este dragonul de Komodo, care atinge o lungime de 3 m?
Paianjenul orb, care traieste in Asia de sud-est, tese cele mai mari panze (cu o suprafata de aproape 2 m)? Firul este atat de rezistent, incat din el se fac plase de pescuit.
Primele organisme vii au aparut acum 3.500 milioane de ani?
Exista 7 genuri si 32 de specii de delfini?
Crocodilul nou-nascut e de trei ori mai mare decit oul, din care abia a iasit.
Exista un mic pestisor, inarmat cu un ac ascutit, care e unul din dusmanii cei mai primejdiosi ai rechinului.
In lumea animalelor recordul la sarituri este detinut de antilopa cu labe negre care sare peste 12m. Cangurul cenusiu sare peste 8 m, delfinul 5m, elanul 4m.
Una din cele mai curioase si rare maimute din lume este cea denumita mustata regala. Aceasta maimuta este atit de mica, incit incape intr-o palma, in schimb are niste mustati foarte mari.
Numai 10 minute sint suficiente pentru o camila ca sa-si bea portia sa de apa de 125 litri. Ea rezista fara apa 14 zile, insa pierde 30% din greutate in acest interval de timp.
In jungla sud-americana din Columbia a fost descoperita cea mai puternica otrava naturala cunoscuta. Ea se poate gasi in pielea unei mici broaste.